Diagnosticul financiar al unei societati reprezinta “starea de sanatate financiara” a afacerii se realizeaza cu ajutorul analizelor economice si a indicatorilor financiari. Analizele economice studiaza relatia dintre rezultatele obtinute si resursele consumate si evidentiaza legaturile dintre cauze si efecte.
Indicatorii financiari reflecta situatia sintetica a performantelor realizate de firma într-o anumita perioada si într-un anumit context al afacerii.
Evaluarea deciziilor manageriale asupra rentabilitatii unei societati în cele mai întâlnite cazuri este masurata prin compararea profiturilor obtinute in decursul a doua perioade.
In concluzie, pentru analiza profitabilitãtii afacerii se elaboreazã multiple analize economice care vizeazã, în mod special, analiza vânzãrilor si a cheltuielilor. Pe parcursul acestor analize, se identificã si se evalueazã influenta tuturor factorilor interni si externi ai firmei care-si manifestã actiunea asupra “obiectului analizei” si se evidentiazã relatia dintre eforturi si efecte.

Investitorii doresc în primul rând profit, iar evaluarea proiectelor de investitii si a deciziilor strategice cu privire la viitorul unei afaceri se fundamenteazã pe analize cu privire la evolutia si structura fluxurilor de numerar.

Pe termen scurt, creditorii sunt interesati de lichiditatea afacerii, de capacitatea acesteia de a face fata scadentelor pe termen scurt, fiind interesati în principal de necesarul de fond de rulment sau capital de lucru pentru a face fata nevoilor de lichiditati generate de procesul de exploatare.
Pe termen lung, creditorii trebuie sa se asigure de solvabilitatea si rentabilitatea întreprinderii, de care depinde plata dobanzilor si rambursarea datoriilor. Ei sunt interesabi de marimea datoriilor, de posibilitatea de rambursare, de capacitatea de autofinantare a întreprinderii, precum si de rentabilitatea si utilitatea imprumutului acordat.
Creditorii sunt interesati si de structura financiara a întreprinderii, de mixul capitalurilor folosite în derularea activitatiilor curente, care prezinta gradul de risc prin levierul financiar (raportul dintre datorii si capitalurile proprii). Structura capitalurilor atrase de catre o companie influenteazã în mod direct si costul acestora.